16 feb. 2012

in memoria celui ce a fost grigore vieru



Dinspre Prut ne cheama valuri
Poezie fara sensuri
Remuscarea ma sugruma
Vorba lui...Grigore, versul.

E poetul ce se zbate
Intre note de pian
Cu un gand tacut din ceruri
Despre tara, despre neam.

Timpul lui e si al nostru
Ne vegheaza printre astre
El Grigore, tatal nostru
Vitregit de-o Basarabie

Versurile de iubire
Dragi si tie...dragi si NOUA
Trecand vremuri, trecand Prutul
Pentr-un neam cei rupt in doua.

Un comentariu: