Toamnă târzie
Eu mor de dorul tău, toamnă,
Lumina se stinge-n petale de flori,
Mor frunze, mor suflete, mor
Târziu în toamnă speranțe ce dor.
Peste pământ prăvălesc amintirea
Esență bătrână, rugini de stejar
Amurg de timp, iubiri în zadar
Pierdut în visare, deodată tresar
Tristețea întregului univers
Plângându-și de milă copacul îngână
-Copile, toamna doar frunzele a șters.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu